Uneori durerea dispare brusc, iar pacientul are impresia că problema s-a rezolvat, însă realitatea este invers: bacteriile pot continua să migreze spre rădăcină și os, declanșând infecții și complicații.

Cauzele principale ale necrozei dentare

Necroza pulpară apare atunci când pulpa nu mai primește sânge sau este distrusă de inflamație și infecție. Cele mai frecvente cauze sunt:

• Caria profundă netratată

Caria care avansează în profunzime ajunge la dentină și apoi la pulpă. Inițial, pulpa se inflamează (pulpită), iar durerea poate fi intensă și pulsatilă. Dacă inflamația persistă, țesutul pulpar se degradează și devine necrotic.

În multe cazuri, pacientul a avut episoade de durere care au trecut cu analgezice, apoi dintele a început să doară mai rar sau deloc, deși infecția s-a instalat deja.

• Traumatism dentar

Loviturile, căzăturile, accidentele sportive sau chiar microtraumatismele repetate pot întrerupe circulația sanguină în interiorul dintelui. Un dinte aparent intact, fără carie, poate deveni necrotic la câteva săptămâni sau luni după un impact, mai ales dacă a existat o luxație sau o fisură internă.

• Fisuri și fracturi

O fisură fină poate permite bacteriilor să pătrundă către pulpă. Uneori durerea apare la mușcătură, „înțepător”, și poate fi intermitentă. Dacă fisura progresează, pulpa se inflamează și poate necroza.

• Tratament dentar vechi sau obturații infiltrate

O plombă veche, care nu mai etanșează bine, poate permite reintrarea bacteriilor. Caria secundară se dezvoltă in interior și ajunge la pulpă fără semne evidente la suprafață. De aceea, controalele la clinica dentară Elveto Dent pot preveni surprizele.

• Afecțiuni parodontale avansate (mai rar ca mecanism principal)

În boala parodontală severă, infecția și inflamația din jurul dintelui pot influența țesuturile profunde. Totuși, necroza este mult mai frecvent asociată cu caria profundă și trauma.

Semne și simptome: cum îți dai seama că un dinte ar putea fi necrotic

Necroza dentară poate avea manifestări diferite, iar uneori este descoperită întâmplător la radiografie. Semne posibile:

• dinte care își schimbă culoarea (gri, gălbui-maronie), mai ales după traumă

• durere care a fost intensă și apoi a dispărut

• sensibilitate la mușcătură sau presiune, fără motiv aparent

• umflătură la gingie, fistulă (un „coș” care se drenează), gust neplăcut

• miros neplăcut persistent

• episoade de abces: durere puternică, puls, umflare a obrazului, uneori febră

Pulpa necrotică devine un mediu propice pentru bacterii. Infecția poate migra prin vârful rădăcinii în os, formând:

• parodontită apicală (inflamație la vârful rădăcinii)

• granulom sau chist radicular

• abces dentar cu umflare și durere severă

• în cazuri rare, extindere în spații faciale, cu risc general

Clinica dentară Elveto Dent | Elveto-Dent.ro

Este opțiunea principală când dintele poate fi salvat. Procedura la clinica Elveto-Dent.ro urmărește:

• îndepărtarea țesutului necrotic și a bacteriilor din canale

• dezinfectarea canalelor cu soluții specifice

• modelarea canalelor și obturarea lor etanșă

• reconstrucția dintelui (obturație, pivot dacă e nevoie, coroană în multe cazuri)

În necrozele cu infecție importantă, uneori se folosește un pansament medicamentos între ședințe, pentru a reduce încărcătura bacteriană.

• Retratament endodontic

Dacă dintele a mai avut un tratament de canal, dar persistă infecția (granulom, durere, fistulă), se poate face retratament: se îndepărtează obturația veche din canale și se reface dezinfectarea și obturarea.

• Chirurgie apicală (rezecție apicală)

Când retratamentul nu este posibil sau nu rezolvă leziunea, se poate recurge la rezecție apicală: se îndepărtează vârful rădăcinii și țesutul infectat, apoi se sigilează canalul prin abord chirurgical. Este o soluție de păstrare a dintelui în cazuri selectate.

• Extracția și înlocuirea dintelui

Dacă dintele este fracturat, prea distrus, are fisuri verticale sau pierdere osoasă severă, extracția poate fi cea mai sigură opțiune. Ulterior, dintele se poate înlocui cu implant, punte sau proteză, în funcție de caz.

• Antibioticul: când ajută și când nu

Antibioticul nu vindecă necroza. El poate fi indicat doar în anumite situații, cum ar fi febra, extinderea infecției, celulita facială sau risc sistemic. În rest, tratamentul cauzal rămâne curățarea canalelor, drenajul și eliminarea sursei.

Prevenție: ce reduce riscul de necroză:

• tratarea cariilor din timp, înainte să ajungă la nerv

• controale periodice și radiografii de monitorizare când medicul recomandă

• protecție la sport (gutieră) și evaluare după traumatisme

• înlocuirea obturațiilor vechi infiltrate

• igienă corectă și detartraj periodic

The post Cauzele și metodele de tratament ale necrozei dentare first appeared on Zeba.ro.