• Pedepsele si consecintele lor negative

Cand un parinte isi pedepseste copilul, de regula il priveaza de ceva ( ” te-ai purtat rau si azi nu mergem in parc” ), despartindu-l de o activitate care ii place ( “ca pedeapsa, nu vei mai putea continua jucandu-te cu prietenii tai” ), ridiculizandu-l in fata celorlalti, etc.

Pedeapsa poate functiona pe termen scurt, deoarece niciun copil nu vrea sa treaca prin ea si cel mai probabil va ceda amenintarilor parintilor de teama consecintelor. Dar pe langa faptul ca nu educa si este contraproductiva, pe termen lung, pedeapsa va incepe sa-si piarda din eficacitate.

Pe langa faptul ca nu este eficienta, pedeapsa afecteaza in mod direct stima de sine a copilului, provocand resentimente, lasitate, frica, frustrare sau lipsa de incredere in adultul responsabil, printre multe alte consecinte negative.

• Recompensele si efectul lor de dependenta

Adevarul este ca recompensele si pedepsele sunt doua fete ale aceleiasi monede. Asemenea pedepsei, premiul isi propune sa modifice comportamentul copilului folosind un factor extern: recompensa pe care parintele decide sa o acorde.

Copilul actioneaza miscat de acea recompensa, facand lucrurile pe care parintele doreste sa le faca pentru a-si atinge recompensa.

Ca si pedepsele si recompensele functioneaza pe termen scurt (ce copil nu va face ceea ce ii spune adultul daca primeste ceva ce ii place in schimb?), dar ce se va intampla cand acesta nu va mai fi rasplatit sau cand nu mai gaseste recompensele parintilor atractive?

Ei bine, cel mai probabil, atunci cand motivatia externa care il determina sa actioneze in acest fel dispare, comportamentul sau se va schimba.

In plus, este important ca parintii sa fie constienti de valoarea pedagogica nula pe care o au recompensele. Atunci cand un copil actioneaza santajat pentru a obtine recompensa promisa („daca ai note bune iti cumpar o bicicleta”„daca te comporti bine, vom merge la film in weekendul viitor”), nu va invata sa faca lucrurile cu deplina constientizare, autonomie si libertate.

The post Educatia prin recompensa si pedeapsa: cum afecteaza acestea dezvoltarea si invatarea copilului? first appeared on Zeba.ro.

Prin urmare, este vital ca educatia copiilor sa inceapa din ziua nasterii lor. Desi este sigur ca, in copilarie, nu se poate discuta prea multe cu el, este necesar ca acesta sa cunoasca si absoarba normele si regulile casei, atunci cand este foarte mic.

Exista multe formule care vor ajuta la prevenirea abuzului fizic si vor permite copiilor sa se dezvolte intr-un mediu sanatos. De exemplu, intarirea pozitiva; parintii trebuie sa recompenseze comportamentul corect al copilului in loc sa-l pedepseasca pe cel rau. Prin predarea comportamentelor corecte, le semnaleaza si pe cele care nu sunt. Aceasta este marea putere a intaririi pozitive.

Desigur, ca parintii trebuie sa incerce sa ramana calmi. Copilul absoarbe absolut orice stare de nervozitate a parintilor, ba chiar o amplifica, pentru ca ei nu au inca definitivat autocontrolul. Majoritatea batailor pe care le primesc copiii sunt mai mult produsul impulsului decat actiunea corectiva atenta. De fapt, multi parinti nu vor sa-si loveasca copiii, totusi, odata ce o fac, simt nevoia sa se justifice. Pe aceasta justificare (necesara pentru a se considera buni parinti), multi parinti isi bazeaza utilizarea violentei.

Nu este o chestiune usoara, deoarece pune sub semnul intrebarii multe dintre metodele traditionale cu care au fost educati parintii copiilor si chiar cu care au fost educati multe alte persoane. Totusi, la fel ca in alte domenii, fiinta umana avanseaza si evolueaza, iar in materie de educatie, ar trebui sa fie la fel, mai ales atunci cand vine vorba de un obicei controversat din care nu se invata, care legitimeaza violenta si inspira teama (si nu respect).

The post Cum sa disciplinezi un copil fara sa-l lovesti first appeared on Zeba.ro.