• adopta practici parentale calde si de sustinere;
• adopta disciplina pozitiva;
• comunica mesaje consistente;
• oferi explicatii menite sa distinga binele de rau;
• lua in considerare personalitatea si abilitatile specifice fiecarui copil oferind experiente de socializare.

Educatorii si profesorii pot:

• crea medii de invatare de sustinere emotionala (de exemplu, construirea unor relatii pozitive si incurajarea interactiunilor pozitive);
• preda si consolida abilitati sociale pozitive;
• folosi activitati de invatare colaborativa si cooperativa.

Invatarea si imbunatatirea abilitatilor prosociale cu colegii si prietenii au loc prin joc si interactiuni cu colegii de grup si, in acelasi timp, cooperand si colaborand prin mai multe activitati de invatare.

Rezultate recente ale cercetarilor

Cercetatorii au identificat mai multi factori care promoveaza dezvoltarea comportamentului prosocial la copiii mici.

Comportamentul prosocial a fost asociat pozitiv cu abilitati legate de coordonarea punctelor de vedere, teoria mintii, empatie si reglarea emotiilor. Calitatea relatiilor profesor-elev a fost, de asemenea, asociata cu comportamentul prosocial la copiii mici.

Relatiile profesor-elev caracterizate prin apropiere emotionala au fost asociate pozitiv cu abilitatile sociale si comportamentele prosociale. In mod similar, elevii care sunt acceptati social de colegii lor si au prieteni, de asemenea, tind sa fie mai cooperanti, prezinta un comportament prosocial si ofera mai mult sprijin emotional in comparatie cu colegii lor care nu prezinta nicio relatie pozitiva cu cei din jur.

In cele din urma, programul de implicare al parintilor initiat de scoala ar trebui sa consolideze practicile susceptibile de a sprijini dezvoltarea comportamentului prosocial la domiciliu, inclusiv utilizarea tehnicilor de rationament inductiv si a modelelor parentale bazate pe interactiuni sociale pozitive.

The post Cum pot parintii si profesorii sa incurajeze comportamentul moral si prosocial la copii? first appeared on Zeba.ro.

Un elev are o viata sociala si familiala care poate interveni in invatarea sa. Acesta este motivul pentru care cele doua lumi in care traieste trebuie sa fie compatibile, sau cel putin sa nu fie contradictorii.

Parintii pot vorbi despre propria experienta scolara, pot exprima o parere (de preferinta pozitiva si plina de satisfactii) cu privire la calitatea lectiilor date intr-un anumit subiect sau se pot implica in viata scolii copilului lor.

De asemenea, o familie in care este incurajata curiozitatea si dobandirea de cunostinte, garanteaza familiaritatea elevului cu invatarea.

Parintii isi pot aduce copiii la muzeu sau pot organiza un curs distractiv pentru ei, o vanatoare de comori sau pur si simplu pot sa le spuna povesti pentru a le starni interesul pentru lectura.

De exemplu, copiii pot intampina dificultati in a intelege enunturile si instructiunile date de profesor, ceea ce poate duce la gresirea unui test. Profesorii nu au intotdeauna ocazia sa recunoasca aceasta distinctie. In acest caz, elevul trebuie ajutat sa inteleaga ce i se intampla in clasa.

Depinde de parinti sa-l faca pe copil sa inteleaga ca nu este „un zero” si sa-l ajute sa-si depaseasca problemele de intelegere. Daca este necesar, parintii pot interveni, de asemenea, cu profesorul pentru a-l informa despre constatarile lor si pentru a-l tine la curent cu masurile pe care le fac pentru a-si sustine copilul in invatarea sa scolara.

Dificultatile sunt probleme care apar din cand in cand in educatia copiilor si care se rezolva prin colaborarea dintre profesor, parinti si elev. Situatia esecului scolar apare din lipsa de intelegere a problemelor cu care se confrunta copilul. Aceasta observatie necesita sprijin individual pentru copil si uneori interventia unei persoane externe (medic, psiholog sau mediator).

The post Rolul parintilor in succesul academic al copiilor first appeared on Zeba.ro.